Mulți zic că în Evul Mediu, dar ia să vedem…
Este genul de întrebare care generează multe discuții. O auzi fie pusă de crainicii radio. O mai vezi și prin canalele de “socializare” online. Acolo iarăși generează un torent de comentarii. E clar, lumea face cum face și nu reușește să profite de timpul prezent. Critică timpul prezent, arată cât de nașpa este să trăiești în vremurile noastre, ignorând cu superbă un mic detaliu: timpul prezent este creat de noi! Dar și de cei de dinaintea noastră. Deci, vedem că totuși subiectul nu este chiar așa de simplu.
Eu aș împinge nota până la a spune că trăim niște vremuri minunate, în adevăratul sens al cuvântului. Dar, dacă ar fi să răspund și eu la întrebarea de mai sus, și nu aș avea voie să aleg vremurile prezente, atunci aș alege… o secundă, să încep cu începutul.
Oare în antichitate?
În antichitate crăpam cu toții de foame! Și de frig! Și ne mâncau animalele. Când nu ne mâncau animalele, veneau peste noi vajnicii cuceritori pe care-i tot lăudăm azi, dar care au lăsat jale și gropi comune în urma lor. În treacăt fie spus, poate că avem și sânge din sângele lor, pentru că nu “iertau” nicio femeie care le ieșea în cale. Dacă scăpai de cuceritori, animale, frig sau foamete, atunci venea o molimă peste tine. Igiena era inexistentă. Speranța de viața era că… azi aș fi fost demult mort! Toate acestea generau multă frică, și tot în perioadele respective aceste frici au generat religiile. Dar, dacă te punea dr… să critici ce-a inventat vecinul, venea peste tine cu armata ca să te ducă pe calea cea dreaptă.
E clar, antichitatea nu are nimic atrăgător. Sunt sigur că erau mulți oameni care-și doreau un trai mai bun, dar urgențele cotidiene făceau ca progresul cunoașterii să fie extrem de lent. Era așa de lent și de excepțional că cei câțiva gânditori care și-au permis să lase ceva în urmă sunt numărați pe degetele de la mâini.
Evul Mediu era așa de romantic
Balurile la castel, muzica clasică, eleganța veșmintelor, … STOP!
Da, unii dintre noi începuseră să nu mai aibă o existență condiționată. Dar cu ce preț? Ia să vedem, seniorul acela cu castel în vârful dealului, de ce avea un castel în vârful dealului?
Castelul este o construcție foarte greu de făcut, presupune lupta cu gravitația. Unii oameni din acele vremuri erau foarte abili în a-i constrânge pe ceilalți să-și lase baltă familiile și copiii ca să le facă lor case cu ziduri de doi metri grosime în vârful dealului. Cum făceau asta? Cu forța! Dragii seniori, posesori de castele pe care ne înnebunim să le vizităm astăzi, erau de fapt cele mai oribile ființe posibil. Erau puțini pentru că se mai omorau între ei, și pentru că oamenii nu sunt de fapt ca ei. Ei erau un fel de aberație a evoluției egoului. Sunt din aceia și astăzi, dar din fericire au fost suficiente secole de Ev Mediu înainte ca să conducă la legile de azi, care fac că nu ne mai pot forța să le satisfacem egoul nemăsurat. Asta dacă nu cumva în demersul nostru de a critica vremurile noastre nu o să ne trezim că ne întoarcem la vreo dictatură de extremă dreapta.
După ce-și terminau de construit “casa fricii” - castelul din vârful dealului, curajoșii seniori își dădeau seama că și-au sleit de resurse oamenii de jos din vale. De fapt, nu că le păsa de oamenii de jos din vale, doar că aceștia mai aveau și ei limitele lor în a răbda năpasta seniorilor lor. Și oamenii de jos din vale chiar erau curajoși. Ei știau să înfrunte viața, nu se ascundeau în spatele zidurilor de doi metri. Și nu era de bine când își dădeau seama că seniorii lor erau de fapt niște ființe slabe și orgolioase. Așa că seniorii porneau la război cu vecinii. Asta ca să le dea prilej oamenilor de jos din vale să-și verse năduful pe alți oameni de pe altă vale. Acei oameni erau exact la fel ca și ei, dar sângeroșii lor seniori reușeau cumva să-i facă să creadă că nu-s. Foloseau pentru asta tot felul de minciuni convenabile, religia și mai ales forța!
Orgoliile din Evul Mediu n-au generat, totuși, numai lucruri rele. În momentele lor de luciditate, pe care le aveau unii seniori, se înconjurau cu oameni creatori - aleși cu grijă să nu fie cumva și progresiști. Dar există oare oameni creatori să nu fie și progresiști? :-) Mă rog, nu aveau minte seniorii să-și dea seama de asta, și era bine așa. Oamenii creatori de pe atunci ne-au lăsat acele lucruri frumoase ce se văd depozitate prin castele. Sau acele piese de muzică minunate, instrumentele de muzică noi, cum ar fi orga. Dar au făcut și ei ce-au putut, în limitele impuse de sălbăticia seniorilor, care se adăugau limitelor expuse când am vorbit de antichitate și care au rămas valabile și-n Evul Mediu.
Ce era interesant pe vremea Evului Mediu era că sălbaticii și sângeroșii seniori își lăsau odraslele pe mâna gânditorilor, ca să-i învețe ei lucruri. Și uite așa, încet-încet, urmașii lor au devenit gânditori la rândul lor. Poate că mi-ar fi plăcut să fiu vreunul din acele progenituri, dar nu știu cum m-aș fi simțit o dată ce, citit și educat fiind, aș fi ajuns la vârsta la care-aș fi înțeles cu ce preț a fost construit confortul vieții mele. Aș fi realizat asta bineînțeles dacă aș fi avut curajul să-mi pun întrebarea în mod logic. Cei care au realizat asta, dar care nu au avut curajul, au scos chestia aia, cum că nobilii sunt “aleșii domnului”, scoțând în evidență o nouă fațetă a aspectului foarte practic pe care-l oferea corpul clerical seniorilor.
Bine, Antichitate nu, Evul Mediu nu, atunci Când?
Dacă tot ar fi fost vorba să aleg, atunci poate aș alege să trăiesc așa, prin anii 60..70 într-o țară cum ar fi Statele Unite, Franța, Anglia, Germania - o țară din vest, ați înțeles.
Erau anii în care omenirea tocmai începuse să ridice capul după o serie de grozăvii incredibile generate de seniori și de egourile lor nemăsurate. Cei din Rusia atât de tare săriseră calul că la ei a apărut, pintr-un mecanism de reacție, comunismul. Și acuma începuse să se răspândească și-n țările din restul lumii.
În țările din Vest, din anii de după 1950, seniorii nu aveau decât o frică: dacă ajungea comunismul și la ei! Ca urmare, au dat, în sfârșit, frâu liber oamenilor. Civilizația a progresat cu pași de gigant și mi-ar fi plăcut să fac și eu parte din acele vremuri.
În anii 60..70, într-o țară din vest, era trai pe vătrai: dacă erai simplu muncitor, aveai de lucru tot timpul, nu exista șomaj în acele vremuri. Dacă nu credeți, mergeți și consultați statisticile. Dacă erai mai răsărit, aveai acces la școli care mai de care mai prestigioase. Bineînțeles, dacă aveai părinți mai bogați era mai ușor, dar chiar și la americani apăruseră bursele de stat. Iar americanii au fost dintotdeauna cei care au promovat progresul, cu unele excepții notabile induse de lobbyiștii petrolieri.
Științele erau în plin boom în acei ani, iar invențiile se succedau într-un ritm frenetic. Distanțele dintre marile orașe au fost scurtate în mod spectaculos de avioane și de televiziune. Pe atunci a apărut și Uniunea Europeană, care permitea cetățenilor de rând să facă un city break în vreuna din țările vecine doar pe durata unui weekend. Acolo puteai să mergi și să ai poate un one night stand fără să stai cu frica vreunui HIV care nu apăruse încă.
Toată această bunăstare era scoasă în evidență de apariția unei liste interminabile de trupe de muzică, care au creat atât de multe genuri de muzică dragi. Inginerii au ajutat muzicienii și uite așa pot asculta acuma un univers complet nou creat de Vangelis, Yes, Rush, Judas Priest, Blue Oyster Cult, Beatles, și mă opresc aici că lista este chiar foarte lungă.
Dacă doream, mă suiam în mașină și mergeam unde doream - nimeni nu-și punea problema poluării pe atunci! Dacă aveam chef, îmi luam o mașină de 340 de cai putere, cu consum de 25 la sută, și lumea nu m-ar fi privit ca pe un poluator nesimțit. Atenție, vorbesc despre o țară din vest, unde oamenii au conștiință civică - la noi în RO chiar și azi aș putea să-mi iau o mașină cu consum de 25 la sută și lumea nu s-ar gândi că-s un poluator nesimțit.
Acuma România este în plin boom, un pic ca cei din țările din vest din anii 60..70.