anul ăsta știu precis când a venit vara!
În alți ani, vine încet-încet. Mai întâi apar ghioceii, toporașii, sub copacii desfrunziți și triști. Apoi încep să apară mugurii în crengile lor încă adormite. Se aud apoi primele păsări, pentru că și gâzele incep să se reapară.
Vremea este capricioasă, mai vine o ploaie, mai este frig, apoi ziua următoare e soare strălucitor, te gândești să dai jos haina aceea groasă și vezi că ți-a fost frig pentru că aerul este încă rece.
Între ploi mai apare și iarba. Iar frunzele cresc în copaci de pe o zi pe alta. Dar rămâne frig dimineața și seara.
Natura se trezește în crescendo, și-n luna mai mâncăm deja primele fructe - cireșele. când eram copil, erau deliciul meu. Iar când reușeam să mai dau peste un cireș cu cireșe, eram în al nouălea cer.
Plimbările pe la munte sau primprejurul orașului sunt din ce în ce mai agreabile, iar cea mai mică ocazie de vreme frumoasă o folosim ca să mâncăm la prânz pe la vreo terasă din centrul orașului.
Căldura venea pe nesimțite, iar în luna mai natura strălucea în splendoarea verdelui crud omniprezent. Căldura ne-a făcut să lăsăm deoparte hainele groase, dar încă nu am realizat că, de fapt, deveniseră inutile.
Și ajungeam ca pe vremea in care scriu chestia asta să fim deja în miezul verii, fără să fim capabili să spunem când a venit vara.
Dar anul ăsta, au crescut frunzele, au venit păsările, dar au îndurat frigul și ploaia aproape zilnică. Cireșele nu s-au făcut, sau mai degrabă au prins o lună întârziere că tocmai ne-a adus o colegă la serviciu.
Anul ăsta pot să spun precis: vara a venit sâmbăta trecută!